Dialog teologic XII/23 (2009)

Dialog teologic XII/23 (2009), Conferințele Institutului Teologic Romano-Catolic din Iași (II), 232 p., 17×24, 9 RON.

Cumpara online de la Libraria Sapientia
Vizualizeaza online aici.

Wilhelm Dancă
Educaţia ca armonie între credinţă şi cultură, astăzi

Credinţa şi raţiunea sunt cele două aripi cu ajutorul cărora sufletul se înalţă spre cunoaşterea lui Dumnezeu. Extrapolând această maximă magisterială, pr. Wilhelm Dancă prezintă în „Editorialul” noului număr din Dialog teologic implicaţiile ei directe în domeniul culturii şi al educaţiei în şcoala catolică. După o expunere succintă a statisticilor referitoare la situaţia şcolilor catolice din Europa şi din România, autorul prezintă „luminile şi umbrele” ce se întrezăresc în spatele acestor cifre, pentru a reliefa apoi caracteristicile fundamentale ce constituie sau decurg din identitatea de „şcoală catolică”. Astfel, răspunzând exigenţelor unui umanism integral, şcoala catolică şi comunitatea didactică, în special, trebuie să aibă în centrul atenţiei persoana umană, căreia să-i poată oferi o înţelepciune pătrunzătoare şi o corectă perspectivă asupra vieţii, fără a face discriminare socială sau economică între diferitele categorii de elevi. În finalul articolului, autorul îşi exprimă convingerea că îndeplinirea acestor cerinţe depinde mai ales de episcopul locului, cel ce alege membrii comunităţii profesorale.

Iosif Enăşoae
Suferinţa umană în lumina învăţăturii Papei Ioan Paul al II-lea

Realitatea existenţială a suferinţei umane suscită o continuă şi dramatică întrebare: „De ce?”, care, ca un fir roşu, străbate itinerarul multimilenar al istoriei umanităţii.
Papa Ioan Paul al II-lea, în Scrisoarea apostolică Salvifici doloris, încearcă să dea un răspuns satisfăcător acestei întrebări chinuitoare, deplasând totuşi centrul de interes dinspre cauzativul „de ce” spre termenul final „pentru ce?”.
Articolul pr. Iosif Enăşoae îşi propune să expună această învăţătură a Papei Ioan Paul al II-lea despre suferinţa umană urmând o metodologie a apropierii, dinspre o tratare generală către una specifică: suferinţa umană – realitate existenţială, suferinţa – realitate evidentă, universală, compactă şi profund umană; în faţa acestei panorame a durerii şi ca un salt religios ce permite depăşirea ei, autorul arată poziţia lui Cristos, „Maestru al suferinţei”. Doar datorită pătimirii mântuitoare a lui Cristos şi învierii sale glorioase, suferinţa umană reprezintă acum calea creştină spre împlinire, puntea dintre „slăbiciunea omului” şi „puterea lui Dumnezeu”. Această dualitate în unitate descrie sensul misterios al suferinţei ce trimite la taina lui Cristos, în care se luminează enigma durerii şi a morţii.

Alois Hîrja
„Religia” în şcoală: o perspectivă hermeneutică

Posibilitatea studierii religiei în şcoala statală reprezintă o cucerire a luptei pentru libertate şi a revoluţiei anticomuniste, dar şi o exigenţă intrinsecă a procesului educativ.
Însă, deoarece astăzi, la douăzeci de ani de la această revoluţie, paradoxal, predarea religiei în şcoli întâlneşte critici acerbe şi ostilităţi, pr. Alois Hîrja îşi propune în articolul de faţă ca, folosindu-se de postulatele „noii hermeneutici”, mai ales de cele ale lui H.G. Gadamer, să evidenţieze rolul de neînlocuit al religiei în curriculum-ul de studii ales pentru şcolile din România. În acest demers, autorul expune pe larg argumentele ce justifică predarea religiei, identitatea ei ca disciplină de studiu, exigenţele pedagogice ridicate de o astfel de materie, dar şi utilitatea ei în formarea integrală a elevului. Toate aceste aspecte sunt privite din prisma interpretărilor propuse de „noua hermeneutică”, având în vedere cerinţele unui umanism integral, ce are în centru nu atât aspectul epistemologic, cât mai ales pe cel antropologic: non scholae, sed vitae discimus.

Iosif Iacob
Credinţa în sacramentul Căsătoriei

Unirea matrimonială dintre bărbat şi femeie este înrădăcinată în evenimentul creaţiei şi îşi dobândeşte caracterul sacru din unirea dintre Cristos şi Biserica sa.
Însă, pentru că astăzi această caracter religios sacru este deseori ignorat sau negat, pr. Iosif Iacob doreşte ca, prin analiza documentelor magisteriale, începând cu cele ale Conciliului al II-lea din Vatican până la Codul de Drept Canonic, să prezinte învăţătura Biserici despre legătura sacră a căsătoriei precum şi determinările canonice aferente acestei învăţături. În această cercetare teologico-canonică, autorul aprofundează îndeosebi teologia documentului Comisiei Teologice Internaţionale în legătură cu acest subiect, precum şi aspectele teologice din Exortaţia apostolică Familiaris consortio a lui Ioan Paul al II-lea, pentru a le arăta apoi rezonanţele în legislaţia bisericească din Codul de Drept Canonic din 1983. În concluzia acestor consideraţii, autorul reafirmă rolul fundamental al credinţei în pregătirea viitorilor miri şi în viaţa lor ca soţ şi soţie.

Roca Felix
Pastoraţia tinerilor şi orientarea vocaţională

Trăim într-o perioadă în care, la nivel eclezial, este foarte prezentă atenţia faţă de tema pastoraţiei tinerilor şi a orientării lor vocaţionale.
Încadrându-se în acest context favorabil, articolul de faţă, în încercarea de a evidenţia necesitatea unei orientări vocaţionale a pastoraţiei tinerilor, trece în revistă documentele Magisteriului ce fac referinţă la acest aspect, subliniind în acelaşi timp faptul că tinerii, după modelul promovat în aceste documente, trebuie priviţi în lumina speranţei şi a viitorului, ca resurse şi nu ca probleme. Doar având o astfel de perspectivă, se poate realiza o corectă pastoraţie a tinerilor, capabilă să îi salveze de mirajul tentaţiilor contemporane.

Pr. Dr. Ştefan Lupu
Chiesa, Sposa e Madre. Ecclesiologia di Henri de Lubac nelle opere Cattolicismo. Aspetti sociali del dogma e Meditazione sulla Chiesa.(II)

Articolul de faţă completează consideraţiile pe care pr. Ştefan Lupu le-a făcut asupra ecleziologiei lui Henri de Lubac din operele programatice Cattolicismo. Aspetti sociali del dogma şi Meditazione sulla Chiesa, în numărul anterior al revistei noastre Dialog teologic.
În continuarea acestor idei, autorul prezintă viziunea teologului francez asupra raportului pe care Biserica trebuie să-l stabilească cu lumea. În acest demers, Biserica este privită ca „Mamă a unităţii şi a vieţii”, întrucât ea este sacramentul comuniunii oamenilor cu Dumnezeu şi mijlocitoare a vieţii divine. În cea de-a doua parte a articolului, atenţia ne este dirijată spre finalitatea Bisericii şi a raportului acesteia cu Împărăţia lui Dumnezeu, pentru ca, în final, să fie prezentat modelul Maicii Domnului ca icoană şi figură a maternităţii şi a sponzalităţii Bisericii.
Această ecleziologie prezintă o influenţă considerabilă asupra teologiei timpului de faţă datorită recunoaşterii pe care a primit-o prin Conciliul al II-lea din Vatican şi a clarităţii răspunsurilor pe care ea le dă provocărilor contemporane.

Dialog teologic XI/22 (2008)

Dialog teologic XI/22 (2008), Conferințele Institutului Teologic Romano-Catolic din Iași (I), 274 p., 17×24, 9 RON.

umpara online de la Libraria Sapientia
Vizualizeaza online aici.

Mons. Ioan Robu
Educaţia catolică, astăzi

Societatea contemporană se confruntă cu o criză a educaţiei cauzată de prăbuşirea regimurilor totalitare şi de fenomenul complex al postmodernismului.
Articolul Mons. Ioan Robu începe tocmai prin prezentarea situaţiei de criză a educaţiei din şcolile catolice europene, schiţând apoi problemele comune ale educaţiei catolice de astăzi: mentalitatea relativistă şi agnostică, ingerinţele sau influenţele sistemelor politice şi economice. Acest context potrivnic însă nu trebuie să determine şcoală catolică să abandoneze chemarea ei specifică şi finalităţile ei umane, culturale şi religioase. De aceea, în concluzia articolului, autorul sugerează formele concrete de acţiune ce decurg din identitatea de „şcoală catolică” atât pe plan eclezial cât şi social.

Eduard Patraşcu
Profetul Ilie pe Muntele Horeb

Profetismul reprezintă o coloană esenţială a Vechiului Testament, iar profetul Ilie este un exponent strălucit al acestui curent profetic. Asupra acestei personalităţi marcante a istoriei sacre se opreşte studiul pr. Eduard Patraşcu, ce doreşte ca prin expunerea şi explicarea exegetică a capitolului 19 din Cartea întâia a Regilor să reliefeze aspectele centrale ale experienţei religioase realizate de Ilie, care l-a întâlnit pe Dumnezeul cel viu în adierea calmă de vânt (1Rg 19,13) şi în tăcerea sacră a peşterii de pe Muntele Horeb.
În concluzia acestui studiu biblico-exegetic, autorul îşi exprimă convingerea că întreaga spiritualitate a întâlnirii cu Dumnezeu are drept condiţie sine qua non tăcerea sacră în care Dumnezeu se revelează, iar omul conştientizează dependenţa sa existenţială de Dumnezeu.

Bogdan Herciu
Principii pentru o antropologie politică în „De civitate Dei” a sfântului Augustin

Deşi au trecut 20 de ani de la căderea regimului comunist în România, chiar şi astăzi politicienii şi oamenii de cultură caută soluţii pentru a anihila efectele haosului spiritual şi material pe care regimul dictatorial l-a lăsat în urmă. Şi studiul pr. Bogdan Herciu îşi propune să ofere o soluţie pentru rezolvarea acestei probleme acute prin prezentarea modelului politic şi antropologic al episcopului din Hippona. În acest sens, după ce expune motivaţiile apropierii de sfântul Augustin, autorul reliefează categoriile cele mai importante ale filosofiei şi teologiei augustiniene, pentru ca ulterior să le verifice consistenţa prin confruntarea cu situaţia istorică concretă.
Această viziune grandioasă a sfântului Augustin, care de-a lungul secolelor s-a dovedit capabilă de a transforma instituţii şi conştiinţe prin raportarea la o ordine socială superioară fundamentată pe primatul iubirii, reprezintă un răspuns veridic şi pentru dificultăţile politice şi antropologice întâlnite de societatea contemporană.

Fabian Doboş
Contribuţia Episcopului Dominic Jaquet (1895-1903) la dezvoltarea culturii în dieceza de Iaşi

La începutul existenţei sale, Dieceza de Iaşi a fost păstorită de episcopi de origine străină, dar care au sesizat problemele spirituale, culturale şi materiale ale noii dieceze şi au contribuit în diferite moduri la rezolvarea lor.
Unul dintre cei mai de seamă episcopi care au slujit pe teritoriul Moldovei este franciscanul elveţian Dominic Jaquet (1843-1931). După ce descrie etapele şi parcursul demersului său ştiinţific şi istoric, pr. Fabian Doboş expune succint biografia episcopului, reliefând aspectele centrale ale curricumului său formativ. În continuarea articolului, autorul prezintă activitatea diecezană (1866-1882) a lui Dominic Jaquet şi realizările sale pastorale şi culturale pe teritoriul Diecezei de Iaşi, pentru ca în finalul expunerii să reliefeze aportul dat de episcopul elveţian la dezvoltarea culturii în Moldova – Institutul Cipariu. Construirea şi susţinerea acestui institut au reprezentat concretizarea visului colectiv al episcopului Jaquet şi al colaboratorilor săi de a forma o elită culturală catolică autohtonă. Acest vis poate dăinui în timp doar prin participarea continuă şi activă a generaţiilor prezente şi viitoare.

Elena Bortă
Fantasticul şi sacrul în proza lui M. Eliade

Gândirea ştiinţifică şi literară a lui Mircea Eliade reprezintă un univers profund şi amplu, a cărui cunoaştere cere existenţa unor ghizi care să ne îndrume în descoperirea aspectelor esenţiale fără a ne pierde în detalii.
Studiul dnei dr. Elena Bortă îşi propune tocmai să ne ghideze în universul gândirii lui Mircea Eliade indicând şi explicând conceptele fundamentale din operele marelui istoric al religiilor: coincidentia oppositorum, theatrum mundi şi mitologii ale memoriei şi ale uitării. Urmând metodologia marelui savant, autoarea studiului de faţă ilustrează şi comentează influenţa şi rezonanţa acestor concepte în scrierile aparţinând literaturii universale, în textele proprii credinţelor şi culturilor asiatice, dar şi în evoluţia personajelor din romanele şi nuvelele lui Mircea Eliade. Aceste concepte tehnice ce provin din sfera ştiinţei nu reprezintă abstracţiuni lipsite de interes pentru omul contemporan, deoarece ele nu fac altceva decât să teoretizeze profilul identitar al realităţii umane în concreteţea şi continuitatea ei de-a lungul secolelor până astăzi.

Mihăiţă Blaj
„Credinţă slabă” sau credinţă pentru zilele noastre? Scurtă incursiune în perspectiva religioasă a lui Gianni Vattimo ….

Perspectiva religioasă a lui Gianni Vattimo a influenţat mult agora filosofică şi culturală în ultimele decenii, suscitând vii discuţii în mediul occidental. Această perspectivă însă nu este destul de cunoscută în arealul românesc, de aceea autorul articolului îşi propune să analizeze propunerea filosofico-existenţială asupra credinţei a lui Gianni Vattimo, prezentând o interpretare a firului logic al ideilor sale, o evaluare critică a lor şi anumite puncte care se arată a fi fecunde pentru gândirea teologică.
În acest demers, pr. Mihăiţă Blaj expune teoria lui Gianni Vattimo despre „creştinismul prietenos”, ce presupune ca preambula fidei o „ontologie slabă”, pentru ca, în final, să efectueze o evaluare critică din prisma teologiei fundamentale asupra acestor idei ce influenţează în mod profund forma fidei a culturii occidentale contemporane.

Daniel Iacobuţ
Osmoza dintre Biserică şi Euharistie în ecleziologia lui Jean Marie Roger Tillard

Începând cu Conciliul al II-lea din Vatican, teologii au definit Biserica pornind de la conceptele de „comuniune”, „adunare a Domnului”, „adunare euharistică”. Teologul canadian Jean Marie Roger Tillard, unul dintre cei mai eminenţi reprezentanţi ai teologiei comuniunii, dezvoltând ecleziologia Conciliului al II-lea din Vatican, construieşte o teologie despre Biserica locală, în care reliefează legătura dintre ecleziologie şi liturgie, plecând de la osmoza dintre Biserică şi Euharistie. Articolul pr. Daniel Iacobuţ îşi propune să prezinte tocmai această teologie a comuniunii, postulată de teologul canadian, pornind de la izvorul ei – Sfânta Treime –, pentru a deduce consecinţele acestui fapt teologic în structura, viaţa şi activitatea sacramentală a Bisericii, mai ales în celebrarea Sfintei Euharistii – liantul comuniunii credincioşilor între ei, dar şi cu Capul Bisericii, Cristos. Şi deoarece „Euharistia construieşte Biserica”, în finalul articolului autorul îndeamnă la o „reînnoire a spiritualităţii liturgice” şi la aprofundarea fecundităţii spirituale a celebrării euharistice.

Petru Dorcu
Decizia asupra morţii la Karl Rahner şi Ladislau Boroş

Moartea reprezintă sfârşitul inexorabil al tuturor oamenilor. Însă omul nu este doar acea fiinţă care moare, dar care şi ştie că moare, de aceea, reflectează şi se pregăteşte pentru a trece acest prag obligatoriu.
Articolul de faţă abordează tocmai acest subiect, prezentând în termeni expliciţi şi comparativi viziunea lui Karl Rahner asupra morţii şi pe cea a lui Ladislau Boros. După ce prezintă în mod succint dimensiunea antropologică şi pe cea teologică a morţii din perspectiva lui Karl Rahner, autorul oferă o serie de precizări metodologice pentru o analiză adecvată a morţii din prisma teologiei lui Ladislau Boros şi o enumerare a conceptelor filosofice care stau la baza acestei teologii a morţii a acestui teolog maghiar, discipol al lui Karl Rahner. În finalul studiului, pr. Petru Dorcu compară critic cele două perspective, arătând contribuţia lor la înţelegerea fenomenului morţii şi al vieţii, mai ales în dimensiunea sa activă şi responsabilă.

Pr. Dr. Ştefan Lupu
Chiesa, Sposa e Madre. Ecclesiologia di Henri de Lubac nelle opere Cattolicismo. Aspetti sociali del dogma e Meditazione sulla Chiesa. (I)

La începutul secolului trecut, în Biserica Catolică s-a afirmat şi a căpătat amploare o importantă mişcare de reînnoire teologică şi spirituală, care a pregătit „primăvara” Conciliului al II-lea din Vatican.
Studiul de faţă propune într-o formă sintetică ecleziologia din Catolicismul. Aspecte sociale ale dogmei şi Meditaţie asupra Bisericii, opere programatice care sintetizează gândirea ecleziologică a lui Henri de Lubac, o personalitate marcantă şi reprezentativă pentru această mişcare teologică. Prima parte a acestui articol are un caracter introductiv, încadrând aceste două opere fundamentale în contextul socio-cultural în care au apărut şi prezentând provocările existenţiale la care ele au răspuns. În cele ce urmează, autorul expune succint perspectiva teologului francez asupra originii trinitare a Bisericii şi a locului pe care ea îl ocupă în economia mântuirii.
Această ecleziologie a exercitat şi continuă exercite o influenţă considerabilă asupra teologiei contemporane deoarece, rămânând ancorată în Tradiţie, a încercat să răspundă într-un mod original sfidărilor lumii în care trăim şi care interoghează în mod radical teologia şi Biserica.

Ştefan Lupu
„Supranaturalul” în dezbaterea teologică recentă 

În articolul de faţă, autorul analizează chestiunea „supranaturalului” în dezbaterea  teologică recentă. Pornind de la Noul Testament, trecând prin gândirea sfinţilor părinţi ai Bisericii şi a autorilor medievali, ca Anselm de Canterbury, Toma de Aquino şi Gaetan, analizând concepţia despre supranatural în perioada modernă la autori ca Baius sau Robert Belarmin, dar şi cea a neo-scolasticii, autorul ajunge să prezinte încercările recente de explicare a supranaturalului în teologia catolică contemporană. Sunt trecute în revistă ideile referitoarea la această temă în operele marilor teologi ai secolului al XX-lea cum ar fi Karl Rahner, Juan Alfaro şi Henri de Lubac.