Mihai Pătraşcu: „Communication in sacris”

Normele canonului 844 sunt rodul a peste 20 de ani de experienţă cu noile orientări ale Conciliului al II-lea din Vatican, referitor la comunicarea sacramentală şi îndeosebi, euharistică. Canonul 844 dă un cadru în care trebuie să fie reglementată comunicarea în sacramentele Euharistiei, Penitenţei şi Maslului şi diferitele norme ce privesc persoanele implicate în acest „communicatio”. Botezul, „poarta pentru a intra în Biserică” (LG 14) conferă celui ce-l primeşte dreptul la celelalte sacramente, cât timp comuniunea cu Biserica este menţinută. Canonul are o preocupare cu adevărat ecumenică. În problema comunicării „in sacris” este foarte importantă consultarea reciprocă dintre responsabilii pastorali ai Bisericii Catolice şi ai altor biserici sau comunităţi creştine.

DT0610_Pr

Wilhelm DANCĂ: Dimensiunea cristologică a dialogului teologic

Dialogul teologic este una din formele prin care se manifestă mişcarea ecumenică, iar principiul călăuzitor al dialogului teologic este căutarea împreună a adevărului. Dialogul teologic internaţional şi local a primit un impuls particular în urma vizitei istorice a Sfântului Părinte în România. Dialogul trebuie să respingă compromisul, deoarece adevărul credinţei are un caracter unitar, care poate fi cules doar pornind de la evenimentul istoric, de la Revelaţia creştină şi de la valorile pe care Biserica le-a oferit: adevărul şi iubirea. Caracterul unitar al adevărului găseşte fundamentul său ultim în Adevărul lui Dumnezeu Tatăl, revelat în Isus prin opera Duhului Sfânt. Asumarea dimensiunii cristologice a adevărului poate deveni într-un anumit fel mediul deschis al dialogului teologic şi inima întregii mişcări ecumenice.

DT0410_Wilhelm Dancă

Gheorghe Popa: Înnoirea morală şi spirituală: o exigenţă actuală pe calea unităţii creştine

Societatea modernă se caracterizează printr-o tensiune acută între morala tradiţională creştină şi morala post-tradiţională seculară. Morala îşi pierde caracterul ei normativ şi devine o realitate convenţională, legată de categoriile sociale ale binelui şi răului şi nu de realitatea ontologică a omului. Alături de morala creştină mai există şi alte sisteme morale sau amorale care-şi dispută întâietatea în crearea unui anumit comportament uman. Creştinul trebuie să demaşte comportamentul idolatru şi fals al unor sisteme ce tind să ia amploare, printr-o atitudine fraternă iubitoare şi dreaptă, atât pe plan moral, cât şi spiritual. Este nevoie de o sinteză între morală şi spiritualitate, între dreptate şi sfinţenie, atât pe plan individual cât şi social, şi aceasta este posibilă doar prin asumarea celor trei vocaţii specifice vieţii creştine: împărat, preot şi profet, exigenţe prioritare pentru înnoirea vieţii morale şi spirituale contemporane.

DT0512_Gheorghe Popa

Unitatis redintegratio, în dialog cu mons. Eleuterio F. FORTINO

Rebuilding Christian unity has been one of the main purposes of the 2nd Vatican Council. This document has been the official adhesion of the Catholic Church to the ecumenical movement. The accomplishment of Church’s unity is a commitment of the whole Church and not a private initiative of one person. After it speaks about ecumenism and the relations between the Catholic Church and the separated brothers, the Council wishes to offer to all the members of the Catholic Church all the help, the ways and the means to re-establish unity. The practical methods which this document offers are the prayer and the direct dialogue with the other Christians. The approval of this document has lead to the apparition of the Secretariat for the Unity of Christians and to elaboration of some documents that refer to the remaking of the Church’s unity.

DT1617_Unitatis redintegratio, în dialog cu mons. Eleuterio F

Wilhelm DANCĂ: Decretul despre ecumenism Unitatis redintegratio

The ecumenism represents the sum of all ways, initiatives and instruments that took place for the accomplishment of Church’s unity. The scissions of the unity of the Church, apparently irredeemable, have been discussed by the Council Fathers who have elaborated the decree about ecumenism Unitatis redintegratio. This article presents the structure of the document and its application in the ecclesial context of Iassy Diocese and of Romania.

DT1616_Wilhelm DANCĂ

Fabian Doboş: Unitatis redintegratio decree on ecumenism – the cornerstone of contemporary ecumenism

Lo studio è strutturato in due parti: la prima, basata sul testo del decreto Unitatis redintegratio, e la seconda, che tratta di alcuni personaggi ecumenici che hanno lasciato la loro impronta sulla storia religiosa della Romania.
Nella prima parte sono presentate le cause della separazione tra la Chiesa di Occidente e quella di Oriente, ma anche le proposte fatte dal suddetto decreto in vista di un ecumenismo efficace. Poi sono presi in considerazione gli importanti gesti ecumenici fatti da tre papi: Paolo VI, Giovanni Paolo II e Francesco.
La seconda parte tratta di tre persone che, mediante il loro lavoro ecumenico, hanno aiutato moltissimo al progresso ecumenico in Romania. Prima di tutto viene ricordato il vescovo di Jassy, Mons. Domenico Jaquet (1895-1903), il quale, essendo svizzero, aveva un’orizzonte largo dell’ecumenismo. Un secondo personaggio è il Beato Vladimiro Ghika (1973-1954), il quale ha lavorato per tutta la vita per l’unione delle due Chiese separate nel 1054. L’ultimo momento della seconda parte tratta della visita che il Papa Giovanni Paolo II ha fatto in Romania nel periodo 7-9 maggio 1999.

DT344_Fabian DOBOŞ

Ştefan LUPU: Il contributo di Dumitru Staniloae allo sviluppo della teologia ortodossa rumena

Nell’opera di Dumitru Staniloae esiste una grande varietà di temi e problemi, in cui ha assunto delle posizioni originali, a volte radicali, ma sempre favorevoli al dialogo.
Credo sia possa abbozzare, anche se in modo provvisorio, quella che può essere definita la «visione creatrice» di Dumitru Staniloae, ossia il filo conduttore che dà unità e consistenza alla sua opera. La riflessione teologica del nostro autore si distingue per l’elaborazione di una teologia esistenziale, una teologia cioè che valorizzi pienamente la Rivelazione e l’esperienza ecclesiale del popolo di Dio, poi per una teologia animata dalla spiritualità filocalica e, infine, per una teologia aperta al dialogo vivo con la società contemporanea.

DT393_Ştefan LUPU