Ioan Balan: Formare i seminaristi all’uso attento del televisore

Since its inception, the TV has spread rapidly in all homes, becoming an indispensable piece in the family environment around which relationships, habits, lifestyles are built, becoming a simple and inexpensive source of information and use of free time. Recent generations have grown up with TV and become addicted to the small screen, causing psychophysical injuries, uncontrolled behavioral outbursts caused by image culture that influences objective reality, presenting false images as an ambiguous game in which everything appears simple, easy, happy and rich, replacing the truth with the opinion. In a consumer society, advertising is a form of communication that aims to encourage the purchase of products by producing an automation in the listener that immediately accepts the offer of immediate happiness. The modern man can choose to be teleconsumer, teledependent, teleignorant or teleintelligent; but for the fruitful use of the television a slow work is needed based on patience, introspection, interiorization, silence and attentive listening.

Dialog 46-1_Balan

Petru Ciobanu: L’insegnamento cattolico di Bessarabia nel periodo interbellico

This article reviews some aspects of confessional and catechetical education in Bessarabia in the interwar period. The two Polish schools from Chişinău and Bălţi are presented, both of them activating within the parishes “Divine Providence” and “Assumption of Mary” from the two Bessarabia cities, as well as some existing confessional schools in other Catholic communities in the Prut-Nistru area. Besides this confessional education, the topic of catechetical and religious education was covered as well. Based on the archive data, the number of pupils in different years of study, the names of the teachers and the subjects taught are indicated for each educational institution.

Dialog 41-3_Ciobanu

Wilhelm DANCĂ: Cercetarea teologică şi sinodul diecezan de la Iaşi (2001-2004)

The editorial pleeds for the promovation of a tight bond between the theological research (in all its aspects) – the scientifical, existential, spiritual research etc. – and the work of Iassy’s Diecesan Synod (2001-2004). Accordingly, the pages of this last edition of the „Dialog teologic” contains more contributions with a tight theological character, bonded by the wish to asure a successful mission of the diecesan synod, synod that has to „profit”, to encourage, to value the theological research, in these moments and afterwards. Concerning the theological content of the present volume, a fact is underlined. Generally, the synod proposes a theology making method: the hermeneutical principles that help us understand the sacred realities (in our case, the reality of the Church) are always the same, they stay just as the Holy Bible, the Oecumenical Councils and the Patristical fathers formulated them, but they are applied to different realities. In other words, the theology is done in the context of Church’s living tradition, in a tight inner bondage with the dogmatical truths and with the history, both properly and figurately. Thus, if the ecclesiological reflections signed by B. Forte and Şt. Lupu have a dogmatical and theoretical character (with the purpose of theological foundation), the ones that belong to E. Dumea, A. Despinescu, L. Farcaş and A. Moraru have a practical character, trully ilustrating the theology-history relation.

DT101_WILHELM DANCĂ

Robert LAZU: Un imperativ pentru şcoala catolică: Conciliul al II-lea din Vatican

Este prezentată criza prin care trece acum învăţământul românesc şi se încearcă o analiză a motivelor care au adus învăţământul în acest stadiu. Cel mai adesea este denunţată salarizarea inacceptabilă a profesorilor, care majoritatea fiind familişti, resimt cât se poate de apăsător sărăcia, dar şi degradarea demnităţii profesorului care şi-au pierdut aproape orice respectabilitate în faţa elevilor. Sunt reliefate principiile eduacţiei catolice, extrase din declaraţia Conciliului Vatican II Gravissimum educationis. Educaţia trebuie să demaşte pseudovalorile de care este dominat învăţământul românesc.

DT0915_ROBERT LAZU

Antonio PERERA: Şcoala catolică

Este prezentat spiritul şcolilor creştine din perspectiva instituţiei Fraţii Şcolilor Creştine al cărei fondator este sfântul Ioan de La Salle, care vedea scopul educaţiei acela de a insufla copiilor şi tinerilor spiritul creştinismului care trebuie să fie viu, mai întâi în educaţia lor. Este evidenţiată apoi necesitatea Bisericii alături de cei care nu sunt educaţi în şcoli catolice, precum şi deosebita importanţă a educaţiei creştine pentru viaţa omului şi dezvoltatrea societăţii căreia Conciliul Vatican II îi dedică documentul întreg Gravissimum educationis. În final se prezintă situaţia actuală şcolii catolice din România.
DT0912_ANTONIO PERERA

Antxon ANDUEZA: Filozofia educativă a şcolii catolice

În ziua de azi educaţia este un domeniu de care se ocupă puterile publice, autrităţile civile, guvernele şi instituţiile particulare neconfesionale. Şcoala catolică este şcoala condusă de autoritatea eccleziastică competentă ori şcoala recunoscută ca atare de autoritatea eccleziastică printr-un document. Şcoala trebuie să se caracterizeze prin competenţa profesională a cadrelor didactice, să fie un loc de explicare a mesajului evanghelic. Şcoala este un cadru ideal pentru dialogul permanent între credinţă şi cultură, oferind tinerilor mijloace adecvate pentru a-şi găsi un loc în această societate, dar şi pentru o formare creştină solidă. Este dată perspectiva şcolii profesioanle La Salle.

DT0911_ANTXON ANDUEZA

Petru GHERGHEL / Aurel PERCĂ: Profilul spiritual şi moral al profesorului de religie

Ora de religie în şcoală este un serviciu educativ în favoarea noilor generaţii. Profesorul de religie trebuie să fie un om de credinţă care prin coerenţă, sârguinţă, fidelitate şi răbdare statornică, să fie un model de credinţă pentru elevi şi astfel să-şi realizeze misiunea proprie ca pe un drum de sfinţenie şi mărturie misionară. Competenţa profesorului de religie trebuie să se verifice şi prin comuniunea cu Biserica, prin colaborarea cu episcopul şi parohii, prin participarea la viaţa creştină şi la experienţa de credinţă a parohiei. Profesorul de religie trebuie să favorizeze sinteza dintre credinţă şi cultură şi să contribuie la o redresare morală şi spirituală a societăţii.

DT092_P.S. PETRU GHERGHEL – P.S

Wilhelm DANCĂ: Predarea religiei în şcoală

Această temă are la bază simpozionul teologico-pedagogic pe tema Religia în şcoală la începutul mileniului al III-lea desfăşurat în casa Misionarilor Verbiţi din Traian, simpozion care şi-a propus analiza profilului moral şi profesional al profesorului de religie şi statutul lecţiei de religie în şcoală, aflarea modului în care religia poate contribui la însănătoşirea societăţii româneşti, la favorizarea relaţiei dintre copii şi părinţi şi în ce mod religia poate conferi sens vieţii. Ora de religie contribuie în mod eficient la cunoaşterea patrimoniului cultural şi spiritual al ţării, poate crea premisele unei convieţuiri civile în respectul diferenţei culturale şi confesionale şi poate îndeplini un rol etic în formarea integrală a tinerelor generaţii.

DT091_WILHELM DANCĂ

Benone Lucaci: Biserica şi şcoala: rolul lor în educaţie

În perioada totalitaristă, lumea bisericească şi cea laică erau nevoite să evolueze paralel. Biserica şi şcoala au fost considerate dintotdeauna ca fiind instituţiile au un rol deosebit în sectorul educaţiei. Şcoala este locul de formare a omului, prin asimilarea sistematică şi critică a culturii. Biserica, prin oficiul ei de munus docenci este convinsă că trebuie să se ocupe de întreaga viaţă a omului şi de aceea ea are un rol specific în dezvoltarea educaţiei. Este necesară realizarea în şcoală, prin educaţie, a acelei sinteze, între credinţă şi cultură, care să ajute elevul să găsească acel echilibru între axa verticală şi cea orizontală a existenţei sale.

DT075_ Pr