Quando le parole diventano Credo

The presentation proposes a philosophical-theological reflection on the importance of language in general and theological language in particular as it emerges from the Nicene Creed. Starting from a series of considerations on the importance of words and language from a philosophical point of view (Plato, Aristotle, Wittgenstein, Humboldt, Paul Ricoeur, Umberto Eco), we will then proceed to concretize these considerations by choosing three concepts: the concept of birth/génitum; substance-consubstantial and de begotten/procédi. The effort and genius of the holy fathers in creating theological concepts and language will thus be highlighted. We will conclude with a reflection on current language in theology.

DOI: https://doi.org/10.53438/DLSF9952

Dialog 56-2 Pitreți

Il Figlio è «homooúsios del Padre» e «nato dal Padre». Analisi di alcuni testi biblici che esprimono questa realtà dogmatica in altri termini

Is Jesus Christ God or not? This is the great dilemma that has kept many people’s minds and hearts burning in the centuries that followed the appearance of Arius’ teaching in the 4th century. This article aims to analyse some biblical texts that support and express in other terms the truth proclaimed by the Council of Nicaea in 325 that the Son is homooúsios with the Father and is born of the Father, but not before briefly presenting the teachings of Arius.

DOI: https://doi.org/10.53438/GIFE1656

Dialog 55-5 Ciobanu

Maximilian Pal: Il mistero dell’incarnazione e redenzione nel pensiero e negli scritti di sant’Anselmo di Canterbury

The mystery of the incarnation of the Word of God and of redemption are analyzed by Saint Anselm in three important works: De Incarnatione Verbi (1094), Cur Deus homo (1098) and Meditatio redemptionis humanae (1099-1100). In this article, after analyzing some aspects of the work De Incarnatione Verbi, our study will focus on Anselm’s work Cur Deus homo, in which we will highlight some controversies that appeared in the 19th century, respectively in the 20th century in order to reach a synthetic perspective structured on several levels. Before concluding the present study, we will make a short presentation of Meditatio redemptionis humanae which confirms that Saint Anselm through intellectus fidei presents us an overall vision of the mystery of redemption in which clear logic and deep prayer converge.

DOI: https://doi.org/10.53438/DRUK3236

Dialog 52-6 Pal

Iulian Faraoanu: Valori della perfezione e della vita comunitaria nel Discorso della Montagna (Mt 5)

This paper focuses to a biblical analysis into the relevance of the fundamental values of Gospel in relation to the community. The Sermon on the Mount in Mt 5 refers to unmatched values. Values are those that refer to God: trust in God, listening to the Word, walking on the paths drawn by God’s Law. But deep spiritual values have applicability in concrete life, where they are cultivated: justice, peace, kindness. By far the supreme value is love with its expressions in concrete existence.
The scope is the field of human community, where relationships play a fundamental role. Biblical man lives from relationships: the relationship with God, the relationship with his fellow men and the relationship with nature. The same applies to Matthew, an evangelist attentive to the sphere of relationships.

DOI: https://doi.org/10.53438/DAIB5065

Dialog 50-1 Faraoanu

Gabriel-Iulian Robu: Cristo, fenomeno saturo, secondo Jean-Luc Marion

The four types of saturated phenomena, the event according to the quantity, the idol according to the quality, the flesh according to the relationship, and according to the modality, are all involved in the embodied in the Revelation of the christic Gestalt, as expressed by H.U. von Balthasar. Christ manifests himself as an event, as an idol (which causes glare), as the flesh (suffering and joyful) and as a face. Deepening the meaning of the keyword “saturated phenomenon” could be a great step forward to explore the specific hermeneutics of Jean-Luc Marion. Marion has always insisted that the saturated phenomenon comes by itself, without preparation and without prediction. The aspect that makes it so excessive is precisely the way it arrives, as a total surprise. The Crucifix, the Icon par excellence, saturates the expectations of every gaze and directs it towards an Other, as even in the moment of abandonment it refers to the invisible Father of whom it is the visible image. Unlike the reassuring relationship with the idol designed by the human gaze, the abandonment to faith is at first detachment of man from God, and then places him in a true relationship of communion with God.

DOI: https://doi.org/10.53438/LVAQ8527

Dialog 46-5_Robu

Eduard FERENŢ: Cristologia lui Hans Urs von Balthasar (1905-1988)

Before making an introduction in the theological thought of Hans Urs von Balthasar, the author of this study introduces the reader in the personal life of the Swiss theologist, pointing the important moments of his sacerdotal life. The essential elements of Balthasar’s cristology, are described starting from some fundamental notions: the supernatural, the beautiful supernatural, and the kataloghia or the praise of God through humility. In conclusion, the author of the study sustains that the specific of Balthasar’s cristology is the brilliance of the AllBeautiful who, taking body from the womb of Mary, praised his Father through the humility and the kenoze of silence in the Great Friday of the crucified and buried. Thus, corresponding to Balthasar’s theology, Christ is the historical figure of the unseen God, the universal – concrete, the pleroma of the deity that, recapitulating the revelation, plenary and definitively manifests the love of God, therefore, saving or redeeming man. In this Allbeautiful Man, every ideal becomes reality.

DT124_E

Vladimir PETERCĂ: Pedagogia lui Isus în parabolele evanghelice

Creştinismul trebuie mai întâi înţeles, apoi trăit şi în cele din urmă predicat. Ca un bun psiholog şi pedagog, Isus a ştiut să se folosească de parabole, acestea fiind un instrument didactic destinat să comunice idei şi experienţe de viaţă. Parabolele ocupă cea mai mare parte din textul evanghelic, în special la sinoptici şi sunt elementele narative de bază ale Noului Testament. Este evidenţiată pedagogia unică a Maestrului din Nazaret ce decurge din tehnica de interpretare şi aplicaţie ce reies din parabole. Părintele vede parabolele şi ca o armă de luptă pentru a ataca şi provoca cunoştinţele: fiecare parabolă cere explicaţie, dar şi un răspuns. A înţelege în ziua de azi parabolele înseamnă a intra în dialog direct cu Isus din Nazaret, fără a ne dezice de situaţiile în care ne aflăm.

DT093_VLADIMIR PETERCĂ

Petru GHERGHEL: Isus Cristos viu în Biserică, izvorul speranţei pentru lume

Printre cuvintele de laudă şi mulţumire aduse participanţilor la acest colocviu teologic, surprindem ideea că Isus Cristos, Unicul Mântuitor al lumii, este izvor de speranţă pentru Europa şi pentru întreaga lume. Toată mântuirea şi bucuria şi speranţa noastră este Isus Cristos, unicul Salvator, acelaşi ieri, azi şi întotdeauna, după cum citim în Scrisoarea către Evrei (Ev 13,8).

DT0418_Petru Gherghel

Corneliu BEREA: Cristos în centrul misiunii Bisericii

În societatea de azi, misiunea Bisericii este vastă şi multiformă, dar că are nevoie de de o referinţă centrală, faţă de care toate celelalte eforturi şi activităţi şi-ar pierde din vigoare şi din sens, iar acest centru este Cristos. Unica preocupare a lui Isus era evanghelizarea, care avea un conţinut precis: vestirea şi actualizarea Împărăţiei lui Dumnezeu, care este ceva real. Scopul lui Cristos devine scopul Bisericii, avînd şi ea la rândul ei misiunea de a proclama şi instaura Împărăţia lui Dumnezeu, căreia îi este sămânţă, semn şi instrument. Biserica misionară trebuie să fie capabilă de a dărui şi de primi. Suntem chemaţi să devenim semne de speranţă pentru lumea de azi.

DT048_Cornel Berea

Eduard FERENŢ: Misterul lui Cristos în contextul cristologiilor actuale

În conferinţa de faţă este tratată cristologia Conciliului Vatican II, aceea a raprotului lui Cristos cu Biserica Sa, cu omul şi cu întreaga creaţie, precum şi cristologia transcedentală a lui Karl Rahner, alături de teologia integrală a lui Hans Urs von Balthasar. După specificarea diverselor metodologii urmate de autori în cercetările lor cristologice, misterul lui Cristos, ca un nou aspect cristologic, este prezentat ca aparţinînd limbajului său uman, mijloc şi semn al lui, dublat prin revelarea identităţii sale. De asemenea, fiecare cristologie încearcă să prezinte raportul dintre Cristos şi Fecioara Maria.

DT046_Eduard Ferenţ