Wilhelm DANCĂ: Dimensiunea cristologică a dialogului teologic

Dialogul teologic este una din formele prin care se manifestă mişcarea ecumenică, iar principiul călăuzitor al dialogului teologic este căutarea împreună a adevărului. Dialogul teologic internaţional şi local a primit un impuls particular în urma vizitei istorice a Sfântului Părinte în România. Dialogul trebuie să respingă compromisul, deoarece adevărul credinţei are un caracter unitar, care poate fi cules doar pornind de la evenimentul istoric, de la Revelaţia creştină şi de la valorile pe care Biserica le-a oferit: adevărul şi iubirea. Caracterul unitar al adevărului găseşte fundamentul său ultim în Adevărul lui Dumnezeu Tatăl, revelat în Isus prin opera Duhului Sfânt. Asumarea dimensiunii cristologice a adevărului poate deveni într-un anumit fel mediul deschis al dialogului teologic şi inima întregii mişcări ecumenice.

DT0410_Wilhelm Dancă

Gheorghe PETRARU: Dialogul interreligios în perspectiva teologiei Bisericii Ortodoxe

Sfânta Scriptură ne arată clar că pentru a participa la misterul vieţii noi în Hristos, este necesară o decizie personală, o convertire radicală la Hristos, potrivit Scripturii, şi părăsind astfel trecutul păcătos, omul se angajează plenar, în comunitatea eclezială, semn şi sacrament al Împărăţiei lui Dumnezeu. Creştinismul este religia revelată, diferită de religiile cosmice sau axa de mântuitor al lui Dumnezeu (Henry de Lubac), Hristos fiind Universul concret (Hans Urs von Balthasar). Teologii ortodocşi afirmă: Ortodoxia nu cunosşte decât două căi: credinţa adevărată şi erezia, fără compromisuri. De aceea trebuie căutat adevărul, iar unitatea este consecinţa firească a adevărului.

DT049_Gheorghe Petraru

Corneliu BEREA: Cristos în centrul misiunii Bisericii

În societatea de azi, misiunea Bisericii este vastă şi multiformă, dar că are nevoie de de o referinţă centrală, faţă de care toate celelalte eforturi şi activităţi şi-ar pierde din vigoare şi din sens, iar acest centru este Cristos. Unica preocupare a lui Isus era evanghelizarea, care avea un conţinut precis: vestirea şi actualizarea Împărăţiei lui Dumnezeu, care este ceva real. Scopul lui Cristos devine scopul Bisericii, avînd şi ea la rândul ei misiunea de a proclama şi instaura Împărăţia lui Dumnezeu, căreia îi este sămânţă, semn şi instrument. Biserica misionară trebuie să fie capabilă de a dărui şi de primi. Suntem chemaţi să devenim semne de speranţă pentru lumea de azi.

DT048_Cornel Berea

Emil DUMEA: Creştinism şi istorie

Legăturile dintre creştinism şi istorie se prezintă liniare şi complexe, deoarece creştinismul nu este numai un fapt istoric, dar şi metaistoric. Creştinismul a dat istoriei o nouă dimensiune. Istoria are o valoare salvifică doar dacă recunoaşte ca maestru şi destin final al ei pe Dumnezeu revelat în Sfintele Scripturi sunt păstrate şi interpretate în Biserică, rezultă că înafara Bisericii nu există mântuire. Conferinţa prezintă analiza sensului istoriei creştine conform doi gânditori: sfântul Augustin şi Sören Kierkegaard. În contextul lumii contemporane se impune cu urgenţă redescoperirea şi aprofundarea identităţii sale şi a istoriei al cărei partener este alături de cel care rămâne Începutul şi Sfârşitul a toate.

DT047_Emil Dumea

Eduard FERENŢ: Misterul lui Cristos în contextul cristologiilor actuale

În conferinţa de faţă este tratată cristologia Conciliului Vatican II, aceea a raprotului lui Cristos cu Biserica Sa, cu omul şi cu întreaga creaţie, precum şi cristologia transcedentală a lui Karl Rahner, alături de teologia integrală a lui Hans Urs von Balthasar. După specificarea diverselor metodologii urmate de autori în cercetările lor cristologice, misterul lui Cristos, ca un nou aspect cristologic, este prezentat ca aparţinînd limbajului său uman, mijloc şi semn al lui, dublat prin revelarea identităţii sale. De asemenea, fiecare cristologie încearcă să prezinte raportul dintre Cristos şi Fecioara Maria.

DT046_Eduard Ferenţ

Alois BULAI: Isus Cristos – Marele Preot al Noului Legământ

Studiul analizează cum i se poate atribui lui Isus din Nazaret, fiul lui David, din tribul lui Iuda, titlul de Preot, deşi nu face parte din familia preoţească a lui Avraam şi nici din tribul lui Levi, iar în Evanghelii cuvântul Preot nu este aplicat niciodată lui Isus şi nici discipolilor săi. Singura scriere din Noul Testament, care tratează în mod explicit despre preoţia lui Cristos este Epistola către Evrei. Plecînd de la binecuvântarea cu care este binecuvântat tribul lui Levi (Deut 38,8-11) şi a atributelor Marelui Preot (Sir 45,6-32), autorul demonstrează că Isus este Marele Preot cu atât mai mult pentru gloria pe care i-a dat-o Tatăl prin jurământ (Evr 5,5-10), după rânduiala lui Melchisedec. Sacrificiul unic al lui Cristos înlocuieşte sacrificiile vechi, iar preoţia Lui înlocuiaşte preoţia Vechiului Testament.

DT045_Alois Bulai

Petre SEMEN: Prefigurări ale jertfei mielului Iisus Hristos în cărţile Primului Testament

Cu toate că au trecut două mii de ani de propovăduire a Evangheliei, omenirea este încă în necunoştinţă despre ceea ce a reprezantat şi reprezintă încă Hristos pentru ea, din diferite cauze: fie lipsa de eficacitate a unor misionari, fie scăderea considerabilă a fervoarei creştine.
În întreita calitate, aceea de Unic Mijlocitor, cea de Mântuitor şi cea de Fiu al lui Dumnezeu, Isus a fost recunoscut şi mărturisit de martori oculari, care au adus proba adevărului prin însăşi moartea lor. Sacrificiile Vechiului Testament sunt un fel de anticipare profetică a marelui sacrificiu de pe cruce. Jertfa mielului pascal este simbolul jerfei lui Hristos, care prin acest sacrificiu suprem, Mielul lui Dumnezeu, a întemeiat Legământul cel Nou.

DT044_Petre Semen

Vladimir PETERCĂ: Protoevanghelia sau vestea bună a speranţei şi a aşteptării mesianice

Iahve se face cunoscut omului printr-o multitudine de evenimente, care în perspectivă mesianică devin importante în cadrul istoriei mântuirii. Astfel de evenimente sunt relatate în primele capitole ale Genezei. Evreul a avut dintotdeauna o orientare psihologică specifică în faţa propriei istorii, definită de exegeţi prin expresia corporate personality. În analiza textuală a versetului 15 din capitolul III al Genezei, ne este prezentat caracterul mesianic al acestui text, care a suferit modificări esenţiale în perspectiva escatologică sau mesianică, precum şi aspectul mariologic. Acest verset a fost numit pe drept protoevanghelie, pentru faptul că este primul enunţ biblic raportat la prima femeie, şi prin aceasta un enunţ de speranţă legat de venirea lui Isus Cristos, Mesia cel aşteptat.

DT043_Vladimir Petercă

Nicolae ACHIMESCU: Modele de „mântuire” în viziunea noilor mişcări religioase

În societatea modernă s-a creat o criză spirituală ce a condus la aderarea căt mai multor persoane la mişcările religioase. Se poate vedea o dihotonie între valorile, principiile şi normele de comportament ale societăţii de dinaintea tehnicii şi cele ale tehnicii. Secularizarea impune o clătinare a societăţii de până acum, împreună cu valorile creştine păstrate în şi prin Biserică, dar asta nu înseamnă sfârşitul religiei, pentru că religia reprezintă o constantă umană şi totodată socială, deci o dimensiune perenă. Noua civilizaţie tehnică contribuie la configurarea unor noi forme de religie, iar oferta ocultă revine în forţă, dar, paradoxal, se pare că omul nu găseşte un răspuns credibil nici în religia tradiţională, nici în atitudinea secularistă. Toate aspiraţiile necreştinilor spre mântuire nu pot fi îndeplinite decât în Isus Cristos.

DT042_Nicolae Achimescu

Wilhelm DANCĂ: Ce lucru bun să fac, ca să am viaţa veşnică?

DT041_Pr Wilhelm