Antonio Perera: La Euharistia en el arte occidental

Articolul se concentrează asupra mărturiei artei plastice despre Euharistie. Orientarea generală a textului are ca bază două criterii exprimate de papa Ioan Paul al II-lea într-o recentă scrisoare către artişti: A: realizările artistice constituie, în felul lor, nu numai ilustrări estetice dar adevărate „locuri teologice” (nr. 11); B: orice formă autentică de artă este, în felul ei, o cale de acces spre realitatea cea mai profundă a omului şi a lumii (nr. 6); Diferitele perioade istorice ale artei creştine arată că în jurul Euharistiei s-au dezvoltat majoritatea. Biserica are nevoie de creativitatea artistică să se menţină în prezent „pentru a transforma” în forme palpabile ceea ce în sine este insesizabil (pp Ioan Paul II: Scrisoare către artişti 9,12).

DT066_Antonio Perera

Claudiu Dumea: De la liturgia iudaică la Euharistia creştină

Liturgia creştină, una dintre creaţiile cele mai originale ale creştinismului, nu este o creaţie „ex-nihilo” ci are o preistorie în liturgia iudaică. Cât priveşte liturgia euharistică, Biserica îşi fixează atenţia în mod particular asupra acestor acţiuni: luarea pâinii, rugăciunea de binecuvântare a lui Dumnezeu, frângerea pâinii, împărţirea pâinii şi a vinului, însoţite de formulele: „Luaţi şi mâncaţi…”, „Luaţi şi beţi…”, „Faceţi acest lucru în amintirea mea”. Liturgia euharistică era o acţiune diferită de liturgia cuvântului ce se inspira din liturgia sinagogală. Cele două celebrări separate, de sine stătătoare la început, spre sfârşitul primului secol erau deja unite într-un unic act de cult.

DT065_Dumea

Gheorghe Popa: Euharistia Bisericii şi conştiinţa euharistică a creştinilor

Procesul de secularizare, specific lumii moderne şi post-moderne influenţează profund sensibilitatea, vocaţia şi conştiinţa euharistică. Evangheliile arată că mântuitorul Isus Cristos a instituit Euharistia ca Taină, în vederea constituirii Bisericii. Biserica este numită „casa lui Dumnezeu”şi în această casă Isus Cristos îşi „invită prietenii” la Cină, oferindu-se ca mâncare şi băutură. În viaţa creştină, conştiinţa euharistică s-a născut din iubirea faţă de Cristos din tabernacol. Prin împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui, creştinul formează Trupul tainic al lui Cristos, care este Biserica.

DT065_Pr

Eduard Ferenţ: Euharistia, taina Preasfintei Treimi şi a Bisericii

Divina Euharistie, în timp ce este situată în economia mântuirii, este recunoscută ca Sacramentul sacramentelor, ca icoană a împărăţiei cereşti. În ea se recapitulează creaţia şi umanitatea întreagă, după planul salvific voi de Tatăl din veşnicie, realizat, la plinătatea timpurilor, de Fiul şi împlinit de Duhul Sfânt în timpul Bisericii. Euharistia, ca şi celelalte sacramente, este celebrată în Biserică cu ajutorul cuvintelor eficace şi sfinţitoare ale lui Cristos, prin acţiunea simultană a Duhului Sfânt şi prin elementele creaţiei. Instituită de Cristos, perpetuează prezenţa sa şi opera sa mântuitoare în mijlocul umanităţii, permanetizând comuniunea omului cu Sfânta Treime.

DT063_Pr

Alois Bulai: Semnificaţiile Euharistiei şi dialogul ecumenic

Euharistia este, înainte de toate, memorialul şi evenimentul central al întregii istorii a mântuirii, misterul patimii, moartea şi învierea lui Isus Cristos. Cristos sigilează alianţa dintre Dumnezeu şi om, frângându-şi trupul ca pâine şi vărsându-şi sângele ca băutură pentru mântuirea omului. Generozitatea Tatălui se materializează în trimiterea Fiului spre mântuirea omului. Sfânta Euharistie aminteşte de jertfa pascală, este o aducere de mulţumire pentru această jertfă, dar este şi semnul real al prezenţei Fiului, cu Trupul şi Sângele său, mâncare şi băutură pentru viaţa cea veşnică.

DT062_Pr

Petre Semen: Semnificaţiile Euharistiei şi dialogul ecumenic

Elementul constitutiv al religiei a fost dintotdeauna sacrificiul, care apare după căderea omului şi reprezintă, alături de alte aspecte, efortul de a stabili o punte între om şi Dumnezeu, în pofida distanţei datorate contingenţei şi mai ales păcatului omului, în speranţa de a găsi la Dumnezeu ascultare, bunăvoinţă şi primire. Pâinea şi vinul sunt amintite pentru prima oară în Geneză (14,18) ca o jertfă nesângeroasă, prefigurare a Sfintei Euharistii. Consumarea pâinii şi a vinului de către creştini în momentul împărtăşaniei are o întreită semnificaţie:
-anamneză: amintirea morţii mântuitoare a lui Cristos;
-euharistie: jertfă de mulţumire pentru belşugul binefacerilor divine;
-actualizare: anticipare a Împărăţiei lui Dumnezeu.

DT061_P

Dialog Teologic XXII/44 (2019)

Dialog Teologic XXII/44 (2019)
68 p., 17×24, ISSN 1453-8075, 15 lei.

DOI: https://doi.org/10.53438/QCJU6536

Cumpără online de la Libraria Sapientia
Vizualizează online Dialog 44.

Ioan Balan
Formare i seminaristi all’uso attento del televisore
Since its inception, the TV has spread rapidly in all homes, becoming an indispensable piece in the family environment around which relationships, habits, lifestyles are built, becoming a simple and inexpensive source of information and use of free time. Recent generations have grown up with TV and become addicted to the small screen, causing psychophysical injuries, uncontrolled behavioral outbursts caused by image culture that influences objective reality, presenting false images as an ambiguous game in which everything appears simple, easy, happy and rich, replacing the truth with the opinion. In a consumer society, advertising is a form of communication that aims to encourage the purchase of products by producing an automation in the listener that immediately accepts the offer of immediate happiness. The modern man can choose to be teleconsumer, teledependent, teleignorant or teleintelligent; but for the fruitful use of the television a slow work is needed based on patience, introspection, interiorization, silence and attentive listening.

Maricel Irinel Mititelu
Il contributo di Rudolf Bultmann (1884-1976) alla teologia del kerigma
From seven billion people on our planet, only two billion are Christians and, from these, a majority are unpracticing Christians. As Pope John Paul II was writing in 1990, “The mission of Christ the Redeemer, which is entrusted to the Church, is still very far from completion” (Redemptoris Missio, 1). Considering all this reality, in the last century we have witnessed a revival of the kerygma in the field of theological research, both theoretical and practical. In the coming articles, we wish to present, in chronological order, the steps through which kerygma became the guiding figure of the renewal of the evangelization in the twentieth century. This article presents the contribution of Rudolf Bultmann to the kerygma.

Ciprian Fechetă
The roots of the question about the origin of man
Since Charles Darwin has came up with the theory of natural selection there has been a never-ending dispute between evolutionism and creationism regarding the origin of man. This tension has led to the searching of the roots, the roots of man and of the speech about him. These roots have to see the man as unity. That’s why the speech concerning the origins of man must be both physical and metaphysical. For this reason, in this article I`ve highlighted the position of man in the cosmos and his nature beyond the seen reality. These aspects consist of the metaphysical intuition of men manifested especially in religion.

Michail Iulian Echert
Laudato si’ – The Merciful Solidarity
Laudato si’, published in 2015, represents Pope Francis’ first social encyclical letter. It has a close connection with two other social documents: Rerun novarum (1891) and Gaudium et spes (1965). Laudato si’ follows the steps of these revolutionary documents, treating the nowadays “new things” and concerning about the right way to interpret the signs of time.
The central motif of interconnection presents in Laudato si’, Pope Francis underlining the profound relationship between the welfare of the natural environment and human well-being. In the current globalised context, the interdependence between states creates the conception of a single world, and for this reason, is necessary a joint plan.
Pope Francis asks for clear solutions and cooperation, especially in ceasing or at least reducing the damages brought upon “Mother Earth”, and, simultaneously, invites the international community to solidarity and collaboration, as an answer to the globalisation of indifference.
Laudato si’ sees the creation as a family. Each creature is considered to be as a sibling for the human being – in other words, it is about of a fraternity of the creation, an ecologic order oriented towards truth, kindness and beauty. Having the same Creator, the humans and nature are on the same road of solidarity, therefore merciful solidarity must be shown to all, as this calling is enrooted in God’s love for every creature.

Dialog Teologic XXII/43 (2019)

Dialog Teologic XXII/43 (2019)
58 p., 17×24, ISSN 1453-8075, 15 lei.

DOI: https://doi.org/10.53438/TLRS2958

Cumpără online de la Libraria Sapientia
Vizualizează online Dialog 43.Louis F. Card. Ladaria S.J.
Obbedienza della fede
Authority and obedience constitute a timeless combination in the life of the Church; in one way or another it touches all the faithful. All are bound to adhere to the magisterium, to respect and to follow the different norms emanated by the legitimate pastors. All this makes sense only if you live in faith. Only in the communion of faith, in the adhesion of mind and heart to divine revelation, does life in the Church make sense. Obedience and faith have many things in common. Without faith we cannot live in obedience and without obedience, in different degrees and modalities, we cannot live the faith.

Magnani Giovanni

• Il Gesù dei filosofi: la ragione moderna di fronte al mistero cristiano

Bettega Michelina

• Cristo e la vita consacrata