Pilloni Francesco
- Paternità e maternita – itinerari spirituali
Purţuc Mariana
- Euharistia ca moment al convertirii după Francois Mauriac
- Vasile Voiculescu şi buna îndoială
- Metode de evaluare la ora de religie
Francesco Pilloni: Paternità e maternita – itinerari spirituali
Studiul pleacă de la asemănarea care există între noi şi Dumnezeu, subliniind versetele din cartea Genezei (Gen 1,26-27). Din clipa creaţiei, Dumnezeu a pus în noi părţi din fiinţa şi misterul său, astfel încât vorbim despre analogia entis şi analogia mysterii. Însă şi paternitatea, şi maternitatea sunt un chip al misterului lui Dumnezeu în noi. Ele sunt darul bunătăţii lui Dumnezeu Tatăl, al iubirii sale originare şi gratuite, care necesită însă şi o colaborare din partea noastră. Studiul prezintă trei forme ale paternităţii şi ale maternităţii: prima formă se referă la a genera, a da naştere – naştem fii, devenind mamă şi tată; a două formă exprimă Providenţa divină: a îngriji, a purta de grijă; iar a treia formă este moartea – prin care relaţiile existente între creator şi creatură par să moară.
Petru Gherghel: Dumnezeu Tatăl – preotul tată
Biserica, şi în mod special sfântul părinte papa Ioan Paul al-II-lea, ne invită să-l descoperim pe Dumnezeu Tatăl şiiubirea sa veşnică, să trăim marea realitate de a fi aleşi ca fii ai săi şi să ne bucurăm când ne binecuvântează, ne îmbrăţişează şi ne iartă. Atât exegeţii, cât şi Părinţii Bisericii ne ajută să trăim misterul unui singur Dumnezeu în trei persoane şi să-l cunoaştem pe Tatăl, originea şi creatorul întregii vieţi. În final, preasfinţitul se opreşte asupra spiritualităţii preotului,a supra apostolului Paul – model de părinte spiritual, subliniind legătura spirituală care face ca tatăl să fie tată respectat de fii în măsura în care cultivă în ei bunăvoinţa harului divin. Tatăl spiritual îl reprezintă pe Tatăl veşnic atunci când face vie iubirea Sa divină.
Mariana Purţuc: Vasile Voiculescu şi buna îndoială
Atenţia este îndreptată către ceea ce însufleţeşte şi susţine ethos-ul poeziei lui Voiculescu, şi anume buna îndoială. Este menţionată şi presimţirea liniştită – o altă caracteristică în cadrul căreia un rol important îl deţine interogaţia. Sunt prezentate şi alte caracteristici şi tematici ale poeziei voiculesciene, dar în special este accentuată caracteristica religioasă a acestei poezii. Concluzia evidenţiază trei direcţii spre care este îndreptată poezia lui Voiculescu: căutarea de sine şi căutarea de Dumnezeu, rugăciunea omului către Dumnezeu şi o aventură a găsirii esenţelor.
Gheorghe Popa: Cum să spui Dumnezeu astăzi
Întrebarea la care se caută răspuns în acest studiiu este: Dumnezeu, despre care vorbim şi gândim, are o existenţă reală sau este expresia pe care o folosesc mai mulţi oameni pentru a numi ceea ce gândesc, fără ca această expresie să aibă vreun corespondent real în plan ontologic? Cuvântul lui Dumnezeu este analizat din perspectiva a două componente: cea noetică a conţinutului şi cea dinamică a Revelaţiei. Omul păstrează comuniunea cu Sfânta Treime numai în măsura în care crede, se roagă şi îl adoră pe unicul Dumnezeu care are o existenţă reală şi care ne comunică, ne împărtăşeşte iubirea sa veşnică. Concluzia este un îndemn de a ne ruga şi de a-l adora pe Tatăl prin Fiul în Duhul Sfânt.
Dominte G. Merişor / S. Onica: Imagini ale Sfintei Treimi în arta religioasă europeană (exerciţiu de contemplare)
Alături de primatul gând-cuvânt, hotărâtor în structurarea şi transmiterea unei doctrine religioase, imaginea ce-i exprimă substanţa nu e doar o prelungire sau adaos ci este o transpunere a credinţei către privitor, prin limbajul vizual. Concordanţa formă-mesaj, aspect-conţinut este marea problemă de rezolvat pentru arta ce-şi propune reprezentarea sacralităţii. Opera apare atunci când concordanţele dintre mijloc şi scop este evidentă prin normalitatea ei. Pictura este pentru văz ceea ce este predica pentru auz, fiindcă în obiectul lor nemijlocit, atât discursul cât şi imaginea sunt una şi aceeaşi realitate spirituală.
DT0513_Dominte G. Meriºor – S.Onica
L’appelation Saint–Père appliquée au Souverain Pontife
Sublinierea unicităţii paternităţii divine (cf. Mt 23,9), alături de prezentarea originii expresiei de sfânt părinte adresată Pontifului Roman, amândouă încadrate în istoria Bisericii, sunt două dintre aspectele forte ale textului conferinţei. Denumirea de sfânt părinte arată raporul filial şi afectuos dintre Episcopul Romei şi cel care i se adresează, misiunea sa de tată spiritual, precum şi responsabilitatea celui denumit astfel de a trăi conform voinţei lui Dumnezeu (cf. Lev 19,2). Sunt prezentate aici şi consecinţele ecleziale ale folosirii expresiei sfânt părinte. Adevărata cunoaştere a Tatălui se face prin Isus Cristos (cf. Mt 11,27).
Adrian Dancă: Imaginea lui Dumnezeu în imnul Te Deum atribuit sfântului Niceta de Remesiona
Perioada patristică se perzintă ca un timp bogat în experienţe eccleziale în diverse sfere, mai ales în cele din liturgică, bogate în elemente teologice. Studiul părintelui este o examinare a imaginii lui Dumnezeu Tatăl aşa cum apare în tratatele teologice, în special în imnul Te Deum. Analiza textului şi a structurii sale dezvăluie amprenta sa trinitară. Eternitatea paternităţii lui Dumnezeu Tatăl, în imn, merege în acelaşi ritm cu sfinţenia sa. Partea finală a imnului scoate în relief milostivirea Tatălui, evidenţiind faptul că milostivirea divină izvorăşte din sfinţenia sa. Concluzia studiului este o invitaţie la rugăciune – singurul mod prin care Dumnezeu ne descoperă trăsăturile sale.