Pr. Conf. Dr. Ştefan Lupu (Iaşi)
L’eredità spirituale del beato John Henry Card. Newman
In this article it is analyzed the life and the activity of the Cardinal Newman and also a few theological ideas. In the first part of the article, the author refers on the life of the Cardinal, his spiritual life in different phases of his conversion. First he was a protestant converted to the Evangelic Church, then to the Anglican Church, and finally reached to the Catholic Church. In the second part of the article, Pr. Stefan Lupu presents Newman’s view on holiness, starting from the motto printed on his emblem as Cardinal: Cor ad cor loquitur – Heart speaks to heart. There are presented the Newman’s notions on the necessity of holiness, both on the concrete one and the offered one, then on holiness as challenge, and finally on the personal holiness in Newman’s theology. At the end of the article, it is analyzed the sanctity of Newman, declared Blessed by the Pope Benedict the XVIth on 19th September 2010.

Pr. Lect. Dr. Tarciziu Şerban (Iaşi)
Profilul „omului nou” în scrisoarea către Efeseni
Starting from the Saint Paul’s Epistle to Ephesians, the author of the dissertation analyzed the profile of the Newman as it is exposed by the Apostle to the Gentiles. The premise is the model offered by the people of present time, people of an impeccable moral behavior and of a strong faith, who are now saints. In the first part of this article, there is presented the metaphoric language from Ef 6,10-20, that is the Saint Paul’s way to present the spiritual fight of the Christian, by comparing it with a triumphal battle of a very well equipped soldier. In the second part, there are a few metaphoric notions, which sketched a profile of the addressees of the St. Paul’s Epistle to Ephesians, asking them to acquire the four virtues enumerated in the vv. 14-16 of the same chapter. In Conclusions, the author shows how the two semantic levels – metaphorical and metaphorised – joined and build a message.

Card. Zenon Grocholewski (Vatican, Italia)
Adevăr şi libertate. O problemă fundamentală
In the allocution presented in the occasion of receiving the title of Doctor honoris causa from the University „Al.I. Cuza” of Iaşi, his Eminence Card. Zenon Grocholewski analyzed the fundamental problem of today’s society, the one of truth and liberty. In the beginning, the author notices that man, by his unique nature, aspires to these two great values, interconnected values, because the fidelity to truth determines the exercise of liberty, and this not only theoretically but also practically, in action, fact that leads to conquer the true human and social progress. Our model, worthy to be followed is Jesus Christ, the fulfillment of truth which liberates man. As the author mentions, Christian freedom assumes two valences: to follow the Christ and vivere in conspectu Dei. After analyzing liberty in the relation with the law of Decalogue, the Cardinal Grocholewski presents the figure of the Christ, who is truth, love and the new law for umanity; that is why only the Eucharist is the „food for the hungry man seeking for truth and liberty”.

Prof. Dr. Flavio Pajer (Roma, Italia)
Educaţia religioasă între identităţi confesionale, dialog interreligios şi spiritualităţi confesionale
The theme of this article is the religious education, seen in the view of the religious identity, of the interreligious dialogue and of the secular spirituality, in the context of a multicultural and globalized word. In the first part of the article, the author analyzed the religious identity in front of the “different”, identity that is considered to be more fragile. That is why, in the second part, he is asking what kind of identity has to be promoted in a pluralist context, trying to give an answer to this important question of our society. In the third part, Prof. Flavio Pajer shows that public education has to be like a chamber of dialogue, a stimulus for living together, which does not lead to uniformity, but rather to responsibility. Finally, there are exposed the new religious competences necessary for living in pluralism.

Pr. Prof. Dr. Wilhelm Dancă (Iaşi)
Biserica şi Statul la Mons. Anton Durcovici
Starting from eighteen declarations of Msgr. Anton Durcovici in the prison of the Ministry of Interior Affairs from Bucureşti, pr. prof. Wilhelm Dancă analyses the relation between Church and State as it result from the declarations of the Bishop of Iasi, underlining the problem of secularism. The author’s intention is to discover how Anton Durcovici opposed to the invasion of the State-Party in the life of the Church, analyzing firstly the soviet archetypal of relation between Church and State, archetypal where there is a difference between status de iure (separation between Church and State and School) and status de facto (the pressings on the Catholic and Orthodox Church), and in the second part the implementation of this model to the Romanian area conforming to his declarations from prison; from this declarations results that the great preoccupation of the communist regime in the period 1947-1948 was to eliminate the presence of the Catholic Church from the public life. In conclusion, the author  mentions that the motivation received from Msgr. Anton Durcovici in front of secularization and secularism can be characterized through two words: education and charity.

Pr. Prof. Dr. Eduard Ferenţ (Iaşi)
Strigătul unui păstor patern în vederea evanghelizării credincioşilor săi
Through a dogmatic approach to the theme of secularism, pr. prof. Edward Ferenţ analyzed the context and the coordinates of the evangelization as it is seen by the Second Council of Vatican and by the first bishop of Iasi, Nicolae Iosif Camilli, and then is looking for an answer that is given by secularism to the new evangelization of people from the third millennium. Firstly, starting from the documents of the Second Council of Vatican, the author shows which is the social context of the new evangelization – secularization of the human life, that is the removal of people from God. Then the author exposes the coordinates of the evangelization of the first Shepherd of the Dioceses of Iasi, Bishop N.I. Camilli, presenting the paternal shout of this bishop as it is presented in a discourse addressed to the Catholics from Paris. Finally, the author, starting from the text of the bishop of Iasi, shows that even in that time the Dioceses of Iasi intended to answer to secularization through a new evangelization of man. In conclusion, pr. prof. E. Ferenţ shows what the new evangelization should defend: identity of the Christ, the primacy of the Kingdom and the centrality of salvation, the identity of the church, the Sacramental identity of the church, and the human dignity.

EDITORIAL

Cardinalul Joseph Ratzinger
Despre ecleziologia constituţiei „Lumen gentium”
Din cauza războiului franco-prusac, Conciliul I din Vatican nu a reuşit să finalizeze sinteza ecleziologică pe care ţi-a propus-o. Această sinteză este dusă la îndeplinire de Conciliul al II-lea din Vatican care, prin constituţia sa „Lumen gentium”, subordonează discursul despre Biserică discursului despre Dumnezeu, propunând o ecleziologie în sens teologic. În această constituţie, se întâlnesc multe expresii care desemnează realitatea Bisericii: noul popor al lui Dumnezeu, mireasa lui Cristos, casa lui Dumnezeu, familia lui Dumnezeu, cetatea sfântă, mama noastră, Ierusalimul de sus, turma lui Dumnezeu. Toate acestea sunt imagini ale Bisericii şi reprezintă unica Biserică universală, sacrament universal de mântuire, comuniune totală între Dumnezeu şi om, prin mijlocirea Capului suprem, Isus Cristos.

Alois Bulai
Începutul Bisericii după „Faptele Apostolilor”
Realitatea Bisericii în Faptele Apostolilor constituie o problemă complexă. Biserica – în sensul de comunitate a oamenilor beneficiari ai mântuirii lui Cristos, apărută ca încununare a planului divin „conceput înainte de întemeierea lumii” (Ef 1,4) – ia naştere odată cu moartea lui Isus, căci aşa cum Eva s-a născut din coasta lui Adam, tot astfel şi Biserica ia naştere din coasta lui Isus. Misiunea apostolilor, – începută în ziua Rusaliilor -, ca primi martori ai Bisericii, este de a răspândi Împărăţia lui Dumnezeu până la marginile pământului. O parte importantă a exegezei caracterizează, în ansamblu, situaţia comunităţii din Faptele Apostolilor, printr-o poziţie „proto-catolică”: o regula fidei, bine determinată, oficii ministeriale fixate stabil, distincţia dintre preoţi şi laici, interpretarea autoritativă a Sfintei Scripturi.

Cristian Gaşpal
Biserica lui Cristos, însufleţită de Duhul Sfânt 
A înţelege prezenţa şi acţiunea salvifică a Duhului Sfânt în Biserică este un pas important făcut în cunoaşterea teologiei şi a vieţii noastre, în înţelegerea Sfintei Treimi şi a Sfintei Biserici. Biserica a fost întemeiată de Fiul lui Dumnezeu, Isus, prin puterea Duhului Sfânt, care devine vocea conştiinţei ei şi a fiecărui membru al ei, principiu al activităţii şi comuniunii, „izvorul oricărui dar şi al oricărui har”, „cel care dă întregului trup viaţă şi unitate” (LG 7). Cristos fiind Capul, Duhul Sfânt este sufletul Bisericii; El sfinţeşte în mod continuu şi constant Biserica – semper reformanda – prin acţiunea Sa în sacramente şi prin cooperarea cu ierarhia Bisericii, asigură validitatea acţiunilor sale principale.

Ştefan Lupu
Sinodalitatea şi/sau conciliaritatea: expresie a unităţii şi catolicităţii Bisericii 
Conceptele synodos/concilium evocă faptul de a merge împreună pe acelaşi drum sau de a lua o decizie împreună. Această temă a sinodalităţii şi/sau a conciliarităţii, ce-şi afundă rădăcinile în practica seculară a Bisericii, a cunoscut o nouă revelanţă în dezbaterile ecumenice actuale, pentru refacerea unităţii Bisericii creştine. La întâlnirea Comitetului Credinţă şi Constituţie de la Salamanca (1973), sinodalitatea şi/sau conciliaritatea a fost definită ca având o relaţie intimă cu unitatea Bisericii, în sensul că Biserica una trebuie înţeleasă ca o „comuniune conciliară a Bisericilor locale, ele însele unite în mod autentic” care „îşi recunosc în mod reciproc membrii şi ministeriile”.

Benone Lucaci
Biserica şi şcoala: rolul lor în educaţie
În perioada totalitaristă, lumea bisericească şi cea laică erau nevoite să evolueze paralel. Biserica şi şcoala au fost considerate dintotdeauna ca fiind instituţiile au un rol deosebit în sectorul educaţiei. Şcoala este locul de formare a omului, prin asimilarea sistematică şi critică a culturii. Biserica, prin oficiul ei de munus docenci este convinsă că trebuie să se ocupe de întreaga viaţă a omului şi de aceea ea are un rol specific în dezvoltarea educaţiei. Este necesară realizarea în şcoală, prin educaţie, a acelei sinteze, între credinţă şi cultură, care să ajute elevul să găsească acel echilibru între axa verticală şi cea orizontală a existenţei sale.